Soarta...

Lacrimi... isi fac simtita prezenta prin mangaierea ce i`o confera chipului meu intrebari... sunt infinite imi invadeaza fiecare particica a mintii off...dar ce raspuns sa dau? la care sa raspund prima data? mi`e imposibil in a putea reproduce un raspuns pe intelesul altora... inima... bate din ce in ce mai tare, apoi din ce in ce mai incet, se framanta se zbate... plange si ea. zambetele`mi sunt false, mainile`mi sunt reci, sufletul mi`e gol,mi`e trist,mi`e mahnit... As vrea sa pot intelege rostul acestui razboi ce are loc in interioru`mi, as vrea sa pot intelege dorul ce`mi strapunge tot ceea ce pot spune prin:\"Eu\"! as vrea sa pot oprii timpul,atunci cand vreau,in loc... Imi doresc sa simt aceeasi caldura; vreau sa mai simt o data acea sarutare vreau sa ma cuprinda inca o data,macar o data, bratele tale... vreau sa fiu langa tine o data,doar inca o data... Oh,tu,soarta demonica cum te joci cu sentimentele tuturor cum faci ca totul sa mai capete o speranta,o sansa atunci cand pare deja mult prea tarziu... Vreau un burete sa sterg tot ce`am simtit..sa uit iubirea...sa uit al meu dor dar mai mult imi doresc sa simt totul din nou si din nou...caci mi`e atat...dar atat de dor... Mi`e dor de tine,de noi....de acele saruturi ce le impartaseam in lungile si desele ploi, mi`e dor de tot....dar mai ales de mine....de mine sa ma stiu zambind pt ca...pt ca sunt iubita de tine! acum...acum privesc in gol....raman prinsa in capcana sortii si a iubirii... raman in neant...raman singura...raman a ta... raman...