Coroana de spini

Pe crestetu`mi mi`a fost asezata o coroana de spini Ce nevoita sunt a o purta spre a simtii eternul chin... Nelinistea si tristetea in care sufletul meu se zbate imi ofera marea deziluzie in mii si mii de soapte. Din nou fost`am dezamagita, cu lacrimi crunte`am plans... Si fost`am umilita... De azi eu imi aleg drumul pe care voi pasi, Prefer ca de`acum singura eu imi voi urmari propriile principii si ganduri, purtate`n zare de rafale de vanturi! Inchid iarasi ochii si prefer sa`mi mint sufletul, iar de cineva ma va intreba in dodii de ce mi`e mahnit chipul voi zambii fals si voi spune: \"-eu n`am nimic...credeti`ma pe bune!\" Chiar de inima`mi va sti adevarul, in mormant voi lua cu mine imaginea ta si cu dorul, ce prea mult timp eu ti l`am purtat si tie nici o secunda nu ti`a pasat... Si`mi continui drumul cu coroana de spini, pana ce inima`mi zdrobita isi va gasii sfarsitul in eternul chin...