Răsunet de nuntă

Un poem despre satul românesc, o grădină de culori, un peisaj social aparte, cu datini frumoase, cu porți cioplite, cu broderii și dantele făcute la clacă, unde „Tineri pe cai” se opresc la porți și „Întind ploști de lemn / Decorate cu flori / Pline cu țuică”, apoi se îndepărtează „Ca niște fulgere vii”. Un dinamism rural, cu tradiții, unde mirii și părinții acestora înfloresc. Aici „Fericirea poate fi simplă”, datorită oamenilor simpli, direcți, limpezi. Aici, mai mult ca în oricare loc, educația, sinceritatea, curățenia sufletească, cinstea sunt calități obișnuite.

merci stimate poet
nu e simplu de scris despre sat,despre traditii dar viata are nevoie de aceste traiectorii ancestrale care sunt trasate \"dans la nuit des temps \",pentru a ne ghida,reaminti frumusetea vietii,ceea ce suntem de fapt ,care sunt sensul si echilibrul vietii unei \"mase \"care face si reface pasii înaintasilor(nu putem sa nu traim cu ei în vine)
poate sunt usor naiva ,deci sinceritatea mea este bine remarcata de dvs
multumesc pentru trecerea mereu consistenta
caut raspunsuri...MERCI