Naan Lea

Floare de crin, floare de crin, m-a atins povestea pescărușului fără o aripă, fără un ochi, fără o pană de anima albastru marin...Cred că se afla pe strada noastră, în această dimineață în care pare că dispare o lume, și o alta se naște, ca de obicei.

Tocmai ascultam dire straits cînd am pătruns în atmosfera acestui poem...și - mprejur o atmosferă Bleak House like if the waters have but newly retired from the face of the earth. Drept pentru care am prins, zic eu, rezonanța acetei cutii și starea de spirit...Plăcut mult.

Cum nu se face comentariu la comentariu, las doar un semn al trecerii.
\"Sînt întîmplări și locuri predestinate care te așteptă pentru a te confirma, pentru a te consacara în demnitatea ta umană. Știi să le recunoști și să le fii recunoscător? Să le răspunzi pe măsura provocării?
Sala de așteptare nu e decît tinda destinului.\"
Memorabil.Mulțumesc pentru ocazia lecturării acestui text.

Mulțumesc, Mihaela. Povestea va urma, încerc să o duc pînă la capăt, în măsura în care îmi permite timpul. Nu doresc un final trist. Mesajul pe care aș vrea să-l transmit este unul de optimism, de speranță, de încredere în viață, pentru copiii mici și mari.

O aură de o incredibilă frumusețe învăluie această zi
din care se naște sufletul de copil răsfățat al naturii.
Într-o explozie de culori, eul poetei prin stația sa de emisie recepție ne face participanți la spectacolul de
înviere, în pocnetul mugurilor, secunde de eternitate. Ochiul lichid urlînd la luna din fluturi, din gene, din sămînță de cai și de cîini, imagini a căror plasticitate te lasă fără grai, într-o perfectă consonanță cu versurile care urmează. Înțelegînd toate cîntările, din mari depărtări auzind cum se desface sămînța...
Cele mai frumoase flori celor două doamne ale cuvîntului!

\"inflexiunile de lavă
ale vulcanului Krakatoa
de șapte ori șapte\"
șapte zile și șapte nopți l-am auzit plîngînd ca Ghilgameș pe Enkidu, You can\'t beat the feeling
un cîntec nou a înflorit , primăvara îngerul Haiot
:x
Cu multă dragoste,

Sora mea dragă, adeseori față de cuvintele tale eu nu mai pot să adaug, pentru că în foarte puține vorbe tu spui foarte mult, practic creezi universuri. Astăzi chiar nu știu ce am, astăzi, mă bîntuie Stelaru, așa că volens nolens adaug aici cuvintele lui, revolta lui: \"Mulți Fărăchip au mîncat pîinea albă/ cu sînge și carne de sclavi ajunși/ în roțile alergătorilor de arene romane/ (nu se vindea în librării secolul XX)/ mulți feudali la urmă prinți și lăptari/ omoară culoarea artei/ și acest eu mucegăit al vîntului/ s-a dus în istorie ca o istorie\"
Cît despre masa la care iată, împreună ca frații ne-am așezat, parcă se află și el care spune: \" Și mesenii cenușii văd în el un bolnav/ Uitați-vă, arta n-are cămașă!/ Dați-l afară din familie\", \" Tăcere sînt ei și n-au miraj/ nici sfîrșit acolo unde încep- /(...)/ Ei sînt bolnavii mărilor albe/ își zic dimineața: unde e noaptea?/ vîrîndu-se mai mult în lumină/ apoi își risipesc lujerii în marea colii albe\".
Părerea ta contează pentru mine întotdeauna foarte mult.Tu ești pentru mine îngerul din urechea dreaptă. Iartă-mă atunci cînd te supăr, uneori am orbitele goale!

Draga mea Carmen și mie mi-a fost foarte dor de tine. Mă bucur mult de trecerea ta și îmi pare rău că nu am posibilitatea tehnică de a-ți dărui la rîndul meu acele magnolii pe care aș dori din tot sufletul să ți le dăruiesc, mai ales astăzi, în prag de primăvară. Astfel am să te rog să primești doar gîndul meu care-ți dorește multă fericire și noroc pentru un nou început! Cît despre bonzai sînt atît de îndrăgostită de el încît îți spun îndată ce reprezintă Sokugo. El este vîntul de răsărit, cel ce aduce primăvara cu gingășia ei, cu nedefinita ei nostalgie, cu boala dorului de ducă.
Cît despre ultima strofă rezonează puțin cu versurile lui Dimitrie Stelaru: \"Vezi, oamenii stau pe pămînt/ Și întind mîinile: unde?/ Se opresc, trec spre moarte/ Cântînd războiul și praful-/ Dar noi călătorim spre viitor/ Învăluindu-ne cu dragoste și vînturi,/ Cu aurul cald al artei/ Și ochii, ochii rătăcesc în lumină/\"....Fulguirile de stele rezonează cu: \"Dumnezeu e soarele nostru, al stelarilor- / Frumosul înalt, vulturul artei/ Furtuna îl crește în groaza ei/ Și curcubeul îi seamănă blîndețea ochilor/\".

Exista mai demult o substanță care se folosea la developarea filmelor fotografice, substanță care dădea fotografiilor alb negru o nuanță sepia. Acea nuanță crea privitorului o stare de elegie, de scufundare într-o lume aqua-marină, o lume translucidă cu dimensiuni spațio temporale nedefinite. Aceeași senzație o încerc citind acest text.
Mi-a plăcut și imaginea copilului cu mînuțe de aur care scufundat în acest vis, tînjește după răsăritul de soare, fără a ști după ce tînjește, un vis abea închegat în forme fără contur...
În această lume ca un adînc oceanic, lemnul nedigerat totalmente de intestinele sentimentelor mă duce cu gîndul la o epavă scufundată în urmă cu multe mii de ani, așteptînd trezorierul care să o scoată la lumină împreună cu nebănuitele ei comori.
Cu prietenie,

\"Vine primăvara, vine de departe,
o simțim în sînge, o simțim în noi\"

Nu uit că-n mine se nasc peșteri
În care apa clară sapă galerii ascunse...

încet, încet, soarele de primăvară reînvie speranța,
hrană pentru ființa profundă
apa clară din marile galerii subterane
căldura iubirii .
Această elegie a ta doare și vindecă,
Cu prietenie,

Hei Florin, Florin,
mi-au spus mie florile de crin:
cine are Ochi vede,
cine are Urechi aude
și cine nu citește Cartea Junglei nu va avea dispoziția să citească textul meu, așa că nici nu mi-am făcut iluzii. Trecerea ta însă mi-a adus multă bucurie.
Cu toate că nu am lăsat semne, urmăresc cu mult interes ceea ce scri și știu că adeseori condeiul tău se transformă-n bisturiu. Incizia fină eliberează izvoare de apă vie. Îți mulțumesc pentru sugestii. Acestea sînt și vor fi întotdeauna binevenite, asemenea și vizita.
Cu prietenie,

Dănutza,

E un zgîrcit notoriu soarele ăsta de pe strada morții. Lumina lui palidă nu este dătătoare de viață, nu în sensul obișnuit al cuvîntului. Razele sale anemice abia răzbat prin aura saturniană a toamnei; cu toate acestea ele deschid un pasaj, un pasaj al renașterii.Elementele esențiale care alcătuiesc ființa subtilă a poetului, asemenea legendarei păsări, sînt redate universului prin fulgerul jupiterian. Soarele se arată acum în toată strălucirea sa, un nou zbor, mai înalt, un unghi deschis spre infinit.
Plăcut mult textul tău, felicitări!
Cu prietenie,

Dragă Monica,
las ca semn al trecerii o albă-galbenă floare de Shoyo pentru a-ți lumina dansul printre marile taine.
Cu prietenie,

Pe cărarea îngustă săpată în stîncă
vine sora cea mică
ea poartă un coș din nuiele de bambus
flori de lotus poartă în coș
pentru sora inimă, pajură,lună
și stea
\"La mulți ani!
și toată dragostea mea \"
vrea să-i spună
celei mai iubitoare de oameni
și de poezie.

La mulți ani și în viață să ți se împlinească
tot ce dorești, dragă Mihaela Carmen!

cu mulțumiri Monicăi Făgețean pentru această pagină

Inorogul străbate pădurea de pini de-a lungul marelui Fluviu Galben pentru a vesti ivirea zorilor, un nou început.
Am ascultat cîntecul pădurii de pini, alături de tine, MIhaela și de tine Monica.
Am ascultat cea mai frumoasă cîntare...
Vă mulțumesc!

O poveste frumoasă pentru o zi frumoasă.
Mă alătur celor ce urează La mulți ani, eroului principal.
Cu prietenie,

Navigam prin apropiere cînd am detectat o puternică mișcare tectonică, să fi fost chiar fenomenul Huygens? Și mi-am adus aminte de o poveste cu un castel, de un clopoțel de argint...
O poveste clădită din fire de nisip. Fire de stare, atît de iluzorii încît filtrate de valurile mării rămîi fără nimic.
Ce legătură ar putea fi între fiecare fir de nisip și undele lui Huygens?
Nici nu mi-am dorit și nici nu mi-am închipuit o astfel de interelaționare. Nici una dintre alternative nu are vreo legătură cu lumea reală. Curenți calzi și reci, efecte ale altor unde, înconjoară lumea purtînd din adîncuri bancuri de pești și de scoici cu burțile pline de perle și diamante.
Marginea mării, ca un vas în care clocotește o cafea neagră cu aromele ei, odihnește obrazul lunii profetic. Și-atît!
Mi- plăcut mult poezia ta Mihaela. Îmi pare nespus de rău că eu nu am nici știința nici putința de a face un comentariu la fel de profund ca al tău, te rog însă să primești atît cît pot eu dărui, cu toată dragostea mea.

Hello again.
Cea care amenința era boala. Trebuie citit cu intonație.Cu evenimentele de mai sus și cu țărmul primitor ai dreptate, corectez. Îți mulțumesc foarte mult și îți doresc o zi excelentă.

A friend in need is a friend indeed, Ben Ami.
Iti multumesc. Vizita ta imi este de ajutor. Imi pare rau de inadvertente. Sint de neiertat chiar si pentru un incepator ca mine. Ma straduiesc sa corectez ceea ce nu este logic.
Cu pietenie,

Voi reveni asupra textelor. Sint bucati de puzzle. Le aranjez pe masura ce vin. Beneficiez de atuul incepatorului si abuzez un pic de faptul ca acest site este din cite am inteles un fel de atelier. Adun materialele consultind prietenii daca acestea au vreo utilitate, sint recunoscatoare pentru corecturi. Acesta este de fapt scopul nu-i asa?
Tie iti doresc in continuare o seara frumoasa si mie o \"revedere\" cit mai apropiata.