Am zărit azi, din nou, clovnul
privindu-mă pe sub sprâncenele stufoase
I-am dat cheile vieții și m-a lăsat tremurând
în ceață
urându-mi "O zi bună!" și apăsându-mă tare
pe omoplatul
Învăț să mă golesc odată cu venirea zorilor,
amintirea îmi lasă dârele deoparte
și plec mânat de căile cărora nu le cunosc versul
Poezia fuge mânată de hățurile acelui vers,
Totul se contopește
Am spus că nu am niciun fel de matematică
atunci când iubesc
Iubesc pe de-a-ntregul am tot felul de vise
stau ascuns in casă ei îmi spun ieși odată
eu visez și mă frec la ochi ca și cum aș vrea
Tăiam lacrima pe-o felie de pîine
Mă interesa sensul colibei de mâine,
Aveam a aluneca pe o cireadă de creste
Mă interesau pornirile oneste.
Și-n tot acest plan subtil,
Visul traducea utilul
Pe aleea către mine însumi
Am intâlnit motanul sur
Ne jucam v-ați ascunselea-mpreună
Nu chicotea, mă lua drept vechi Neptun.
Și-l împingeam către un cer noros,
El mă veghea cu coada
Trăiau cu nemurirea-n creștet ca un spân
Și o nebună poftă să se arunce-n fân
Stăteau cu fruntea-nchisă-ntr-un izvor
Rosteau noi versuri fără de picior
Erau o hoardă veche de poeți
De dor
