Poezii

Adorm cu mâna parcată sub căpșorul tău Și-mi pare că totul se dizolvă Într-un etern eter.

Am zărit azi, din nou, clovnul privindu-mă pe sub sprâncenele stufoase I-am dat cheile vieții și m-a lăsat tremurând în ceață urându-mi "O zi bună!" și apăsându-mă tare pe omoplatul

Învăț să mă golesc odată cu venirea zorilor, amintirea îmi lasă dârele deoparte și plec mânat de căile cărora nu le cunosc versul Poezia fuge mânată de hățurile acelui vers, Totul se contopește

Am spus că nu am niciun fel de matematică atunci când iubesc Iubesc pe de-a-ntregul am tot felul de vise stau ascuns in casă ei îmi spun ieși odată eu visez și mă frec la ochi ca și cum aș vrea

Tăiam lacrima pe-o felie de pîine Mă interesa sensul colibei de mâine, Aveam a aluneca pe o cireadă de creste Mă interesau pornirile oneste. Și-n tot acest plan subtil, Visul traducea utilul

Pe aleea către mine însumi Am intâlnit motanul sur Ne jucam v-ați ascunselea-mpreună Nu chicotea, mă lua drept vechi Neptun. Și-l împingeam către un cer noros, El mă veghea cu coada

Trăiau cu nemurirea-n creștet ca un spân Și o nebună poftă să se arunce-n fân Stăteau cu fruntea-nchisă-ntr-un izvor Rosteau noi versuri fără de picior Erau o hoardă veche de poeți De dor