n

Pot spune că am simțit mirosul de vomă când am citit acest termen în poezia ta - destul de extraordinar nu ? Sunt uimit că cineva a putut râde la această poezie !!! Mie mi se pare tristă, extrem de gravă, profundă și foarte foarte adevărată. Lucian Preda mi se pare neserios prin faptul că a râs și prin titlul comentariului. Nici eu nu pot intelege cu adevărat starea autorului pentru că nu am trăit-o (chiar așa). În schimb mi-o pot imagina, mi-o pot induce.

imagini inedite...ar putea fi același gând exprimat în trei moduri...sau trei fațete diferite ale sentimentului apartenenței la masa socială...poate ultima simbolizează doar maturizarea, dar cred că sunt prea simplist.

necesitatea păstrării gândului propriu ? frica de a nu se pierde ? frica de a nu te pierde ?

Un stil nou, proaspat, in armonie cu sufletul. Se vede ca esti in duet cu tine. De fapt oricine scrie poezii ar trebui sa fie asa. Misterios. Curajos. Acel \"De atunci...\" confera o impresie de profunzime, de traire sedimentata in timp si suflet, de legenda. Atat. Deocamdata.

Ce cred despre acest text? Cred ca este fosrte reusit. Nu stiu daca este foarte lucrat dar mie mi se pare ca da. Insa nu cred ca e o buna idee sa imparti o ciocolata cu somnul :)

\"ca să nu mai fiu, pentru a nu a mai fi nimic
calc și rămân stingher cu mâinile la ochi\"

interesant..si eu simt nevoia sa merg cateodata cu ochii inchisi, sa fac lucruri pe intuneric; sa fi fost oare aceeasi intentie in inconstient ? Stiu doar ca, eu, astfel, ma apar de materie.

Iata premiul meu pentru aceasta poezie: sentimentul de real, de profunzime pe care mi l-a dat.

As putea spune ca, prin \"ab initio\", tanara poetesa Olga Cojocaru ne arata ce rol poate juca poezia inca. Este o poezie puternica din doar cateva versuri cu o clara incarcatura ideatica din care emana o sensibilitate aparte. Rolul ei este de a concentra o problema actuala stringenta si de a ne-o prezenta de o asa maniera incat sa ne oblige sa meditam asupra ei.

...desi pastreaza aceeasi raceala, distanta fata de lume : \"Totul e să înveți cum să treci printre lucruri
fără de tine\". Totusi, cum sa \"razi\" si sa \"strigi\" si in acelasi timp sa nu te lasi avut de lucruri ?

Un eseu introspectiv, poveste despre sine, purificator de banalitatea si impuritatea cotidiana. Cred ca ai avea intr-adevar sanse sa fii publicata, mai ales daca iti doresti asta.

\"cine stie cata rabdare epuizeaza\" D. > Buffon are un citat: geniul nu e decat o mare disponibilitate pentru rabdare. Asadar, D. ar fi un mare geniu...

Stil foarte placut, ochii imi curg pe text fara sa oboseasca, asemanator, parca, lui Chris Simion.

\"Căci cerul perfect nu mai există, l-au sfâșiat epigonii, mediocritățile noastre plângărețe...\" O mica stangacie aicea, pare-mi-se: mediocritatile era inutil din moment ce aveai poeticul epigonii. O mica stangacie care e pacat sa umbreasca cad de putin din lumina scrierii.