Poezie
degringolada
1 min lectură·
Mediu
când somnul e rupt, îl cârpesc și el se întinde
smerit
împreună
vom mai dura un minut
e neîncăpător aici
am o ciocolată, vrei s-o împărțim?
se zgâlțâie de colo-colo are un
preambul, mâinile i se lărgesc îndeosebi
buzunarul
m-aș rătăci, dar nu mai este loc
m-au copleșit lucrurile care mă au
ca să nu mai fiu, pentru a nu a mai fi nimic
calc și rămân stingher cu mâinile la ochi
022855
0
\"ca să nu mai fiu, pentru a nu a mai fi nimic
calc și rămân stingher cu mâinile la ochi\"
interesant..si eu simt nevoia sa merg cateodata cu ochii inchisi, sa fac lucruri pe intuneric; sa fi fost oare aceeasi intentie in inconstient ? Stiu doar ca, eu, astfel, ma apar de materie.
Iata premiul meu pentru aceasta poezie: sentimentul de real, de profunzime pe care mi l-a dat.