Împăratul fără urmași
Stătea covrigit pe un scaun cuprinzând cu mintea sa gânditoare lucrurile mici care roiau în jurul scaunului pe care trona îngândurat peste măsură suveranul rămas singur. Regatul său nu depășea
OColga cojocarupantofi noi
Eu fac pași încolo înapoi mă rod pantofii ca niște gâze nesuferite sunt noi sunt nouă sunt perfectă deși pantofii mă mutilează mă neîntregesc barbar îmi port picioarele cu degetele oprite
OColga cojocaruincognita amicitia
Gândește-te, dacă vrei că nu știi să numeri câți prieteni ai dacă te întinzi și te strecori prin casele oamenilor să le citești cărțile să le stai sub plapumă ca un șarpe hâd și rece să le atingi
OColga cojocarucând te impiedici de oameni
eu doar ma gândesc ce să fac mă uit la voi și nu inteleg mi-e dor să scriu, îi spun asta intotdeauna și nu mă crede nici eu poate nici n-ar trebui scriu asta pentru că vreau
OColga cojocarumine
Am istovit lumea cu mine, cum trăiești cum îți lași ochii fără conținut să se strângă în cântec, tu ești, tu ești, am vrut să te scriu în palmă, nu am uitat, sunt un vis urât, iar ceea ce scriu
OColga cojocaruprogres stiintific
Sfâșiind cu privirea viitorul din spate – o maimuță își admiră satisfăcută- rânjetul de lady în oglindă
OColga cojocarudegringolada
când somnul e rupt, îl cârpesc și el se întinde smerit împreună vom mai dura un minut e neîncăpător aici am o ciocolată, vrei s-o împărțim? se zgâlțâie de colo-colo are un preambul,
OColga cojocarudies domini
Și privea mult printr-un ochi strâmt, le avea pe toate prinse în crustătura lemnului care îi ocrotea liniștea. E frumos să ai lumea în palmă… Din casa zâmbetului de nouri îi vin plicuri
OColga cojocaruab initio
Zeii lor tânjesc și azi. „Veniți să ne amintim ca să uităm mai repede „ Totul a fost în trecut. De bună seamă ne-am întâmplat atunci fără restricții, bombăneli sau regrete. Acum nu suntem
OColga cojocarupe undeva s-a ratacit dumnezeu
Scăpată pe jos cu mâinile târânde se întinde către tine. De parcă ai lupta mimat, nevăzut lovești în tavan tămâia ți se urcă pe frunte, crești în tine impulsuri grotești, memoria
OColga cojocarubucata din cantec
Totuși, voi râde și voi striga împreună cu tine, căci vreau bucată din cântec să-ți fiu, Ochiul cel Mare autoritar de la spate. Totul e să înveți cum să treci printre lucruri fără de
OColga cojocaruargus
„Iar lumea mea este ochiul meu” De atunci, mă simt gândită pe dinăuntru. Fără răgaz, fără să știu – el știe, el, care a văzut totul dinainte. Voia sa e să bat
OColga cojocaru