Musca Liviu Dumitru

Eminescu… Eminescu bard străluce Și Luceafăr între astre, Pe obraji lacrima-mi curge În roua florilor albastre. Poeme scrise în sublim, Ce umplu’serile pe deal, Ferice-n visul ce-l

Rătăcit…naufragiat…pierdut… Rătăcit în oceanul vieții, Picătură-n roua dimineții, Singur și pierdut în vis, Poarta sufletului s-a închis... Naufragiat în clipa ce-a trecut Tot ce-a fost,tot ce-a

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat! În aceste zile sfinte, Când rostim aste cuvinte, Sufletul îți va fi curat, Și vei fi făr\'de păcat, Dacă crezi cu-adevărat! Că Hristos a

\"Cerul plin de stele Eclipsează-n fața ta Toate-s clipe efemere Lângă tine,draga mea!\" \"Luna de pe cer pălește Când chipul tău stălucește Și privirea-ți fermecată Eclipsează luna

Noapte bună,a mea iubită,îngerii să te-nconjoare, Toate stelele din ceruri,lângă tine să coboare, Și să-ți lumineze visul,sufletul să-ți fie plin, Doar de gânduri minunate și să ai un cer

Praf,\'ntuneric și pustiu, Nori ca plumbul cenușiu, Cerul negru și-ncărcat De minciună și păcat... Sumbră viață în viitor Doar ici colo câte-un nor, C-o culoare mai în ceață, Restul negru și

Singur în noapte aștept Și-o singură inimă am în piept Doar vântul...înțelege Și vrea...să dezlege... prin farmec și cântec... I\'m alone...!

Sunt... Sunt departe, dar totuși atât de aproape... Sunt aproape, dar totuși atât de departe... Mi-este frig, dar totuși atât de cald... Mi-este cald, dar totuși atât de frig... Sunt

Îngheț și sunt aproape de stele, Mi-e frig și vreau să mă -ncălzesc cu ele... Dar nu-mi ajunge gândul ce freamătă-n mine Să simt

Nu poți!... Nu poți să spui soarelui să nu strălucească... Și nu poți să spui stelelor să nu sclipescă... Nu poți să spui lunei să nu

Rătăcit în oceanul vieții, Picătură-n roua dimineții, Singur și pierdut în vis, Poarta sufletului s-a închis...

Să-nțeleg aș vrea,dar numai pot Să mă întorc aș vrea,dar nu de tot Să îți spun aș vrea,dar nu înțeleg... Și mereu așa o să aștept...

Tu,prin poezie zbori… Să așterni,slove din suflet, Despre vise,despre zâmbet, Despre viață,despre ele, Despre lună,despre stele Să ai muza să te inspire Și să scrii despre iubire Și să scrii de

Þigăncușa... Când ți-am oferit stingher Căușul palmei să-mi ghicești!? Știam c-o lună-i sus pe cer Și-o inimă poți să iubești! Dar ți-am căzut în vraja care, O porți în chipu-ți

Când noaptea începe să-și țese haina întunecată, Din tot cuprinsul lumii,înspre cer,deodată, Pornesc dintr-o suflare,rugăciuni sublime, Ale creștinătății,îndreptate doar spre

Țigăncușa... Când ți-am oferit stingher Căușul palmei să-mi ghicești!? Știam c-o lună-i sus pe cer Și-o inimă poți să iubești! Cu ochii-ți verzi tu m-ai privit În suflet mi-ai pătruns

Sunt mahmur de iubire, Deschid ochii în zori și te caut, Simt așternutul cald lângă mine, Fereastră deschisă,poezie și flaut... Miresmi de mălin ce-nvăluie încăperea, Mă ridic și te văd

Luna-ntru-a ei splendoare, sus pe bolta-i argintie, Sufletul plin de iubire, dăruindu-ți-l doar ție! Trupul plin de

Alo!...iubire tu ești!? Alo!...ști că în povești? Alo!...se spune căci doar o dată! Alo!...o iubire adevărată, Alo!...apare când luna, Alo!...strălucește-ntruna! Alo!...pentru că noi