Poezie
Speranta..
B-M-2005
1 min lectură·
Mediu
Praf,\'ntuneric și pustiu,
Nori ca plumbul cenușiu,
Cerul negru și-ncărcat
De minciună și păcat...
Sumbră viață în viitor
Doar ici colo câte-un nor,
C-o culoare mai în ceață,
Restul negru și pucioasă...
În acest sarcasm cam mut
Din senin a apărut
O lumină și-o căldură,
Străbătând prin lumea sură,
Ca speranța ce-a din urmă
Ca o notă de pe strună,
Reușind ca un izvor viu
Apărut într-un pustiu
Să dea viață nesperată,
Luminându-se deodată
Și s-ajungă pe pământ,
Într-un loc uitat de mult,
Să-ncălzească o ființă
Singură-n a sa credință,
Dând \"speranță\" întregii lumi,
Că mai sunt și creștini buni,
Care pot și cred mereu...!
Că există Dumnezeu!
001.497
0