Musca Liviu Dumitru

Iubirea Cum să oprești ca inima să nu ruginească? O vopsești cu iubire… Cum să oprești ca sufletul să nu se ofilească? Îl uzi cu iubire… Cum să oprești timpul să nu treacă în zadar? Te hrănești cu

Ninge în suflet Ninge cu stele înghețate în sufletul stingher Și-ți tremură privirea prin genele-ți albite… În jur sunt sloi de lacrimi ce sunt pierdute-n ger… Iar clipele de gheață ți se par

Mărțișor… A venit și Mărțișor, Primăvara e’n pridvor Cu-n fir alb și unul roșu, Împletite-n fir de dor! Cu un ultim fulg de nea Iarna încearcă să mai stea, Dar un ghiocel sfios Nu-i de acord…cu

De-aș fi…de-ai fi…o lacrimă! De-aș fi o lacrimă în ochii și a ta privire, Aș trăi pe obrajii tăi o viață plină de iubire, Iar când clipa m-ar chema în eternitate Aș muri pe buzele tale moi

Vis de iarnă.. Norii își scutură omătul peste crâng și peste sate, Praf de stele înghețate pe la geamuri adunate, Cu troiene strălucind codrul și-a făcut cunună, Dintr-un nor pufos de alb vrea să

Ești prizonierul gândului curat, Ești prizonierul gândului curat, Ce-ți poartă-n suflet măreție... Ești prizonierul slovei ce-ai creat, În universu-ți plin de poezie! Cu strofe scrise-n cartea

Aș vrea... Să-nțeleg aș vrea,dar numai pot Să mă întorc aș vrea,dar nu de tot Să îți spun aș vrea,dar nu înțeleg... Și mereu așa o să aștept... Să rămâi aș vrea,dar încă doare Să te uit aș

Sunt singur… Singur în noapte aștept… Și-o inimă…am în piept… Doar vântul bate și înțelege… Iar taina mea…vrea să o dezlege... Dar visele trec… Și aș vrea să mai stau…dar plec… A început să-mi

Ne-a rămas cuvântul E iarnă afară,e înghețat... Mă simt singur și trădat... Și ninge-n noi,și bate vântul Dar mi-a rămas "cuvântul" Pe care umăr pot să-mi plâng Și-n care inimi să ajung… Cu al

Rătăcit…naufragiat…pierdut… Rătăcit în oceanul vieții, Picătură-n roua dimineții, Singur și pierdut în vis, Poarta sufletului s-a închis... Naufragiat în clipa ce-a trecut Tot ce-a fost,tot ce-a

Mă ascund în suflet… Mă ascund în sufletul din tine Mă ascund în vise,în suspine Și mă încălzesc cu haina ta… În căldura inimii ce vrea, Speranța să-mi rămână trează În tot ce fac și ce

Mămuca… În bordeiul din cătunul din valea întunecată, În care arde o cioată,în soba aproape dărâmată… Se deapănă povestea unei femei sărace Pe masa din odaie,un colț de pită zace… Sunt șase

Ochii tăi se scaldă-n cer… Ochii tăi se scaldă în cer, Albastru în suflet se scufundă, Sclipind în aripă de înger, În infinit să se ascundă. Când plângi cu rouă printre aștri, Pe boltă se aprind

Ochii tăi se scaldă-n cer… Ochii tăi se scaldă în cer, Albastru în suflet se scufundă, Sclipind în aripă de înger, În infinit să se ascundă. Când plângi cu rouă printre aștri, Pe boltă se aprind

Tată Tată,fugi puțin din Cer și dă-mi o îmbrățișare… Să-mi umpli golul în suflet,cu a ta îmbărbătare, Cu palma ta muncită, spunându-mi:”Fiul meu, Să nu te da-i înlături atunci când va fi greu!”

Mă pierd… Îmi bate vântu-n geam și-ncearcă Să îmi deschidă-a sufletului poartă Dar inima-mi cu lanț mi-e ferecată… Cheia iubirii ,de-un timp mi-e aruncată! Speranța luptă să o întoarcă Dar a

Sărutul poeziei… Sărutul poeziei în suflet te atinge Și-n cântec de vioară,balada încet și-o plânge… Pe portativul care,aprinde-n nemurire Sclipiri de slove în versuri,povești despre

E soare de Bobotează… E soare de Bobotează…chiar și frigul și-a îndoit gerunchi în fața clipei sublime Îmi împreunez palmele istovite în rugăciuni adresate Doamne doar spre Tine! Cu gândurile