Musca Iulia Viorica

Sunt o floare tarzie pe mormant Focul din lacrimi, Si din cuvant Sunt cuvant ingropat in mormanul de cerneala. Sunt vers, Cand in prag de seara poetul Asterne speranta umila si trista.

Te zaresc precum o naluca, pierduta in apus. Te privesc de aproape, pierduta in crepuscularul absurd. Te aud cum imi sorbi, amintiriile