Poezie
ora închiderii
1 min lectură·
Mediu
anotimpul contrastelor
la focul toamnei
natura se dezbracă
leapădă veșminte rând pe rând
nouă ni se face frig
ne îmbrăcăm
coasem pe noi straie călduroase
ziduri înalte
ne-nchidem în noi
într-un cântec nerostit
ca un tren lâncezind veșnic
într-o gară pustie
în urma noastră o frunză
acoperă golul
cum ar acoperi
mușcătura unui măr
în ușa cerului trântită cu zgomot
visele își prind degetele
vrejurile scării urcând spre paradis
se prăbușesc uscate
peste vița de vie
copacii își întind genele
printre pleoapele ferestrelor
numai ploaia nu-și închide
pumnul zbârcit
cu unghiile-i ascuțite
ne scormonește carnea
032.838
0
\"în ușa cerului trântită cu zgomot
visele își prind degetele\", bun venit din atelierul cu germeni de poezie, in pagina care pretinde ideal. personal te preferam inocent si copil asa cum te-am gasit cu placere in alte poezii din pagina de autor. un pic trista poezia. dar cand treci prin furcile caudine se intampla. o sa revii in pagina sunt sigura cu inocenta ta, asa cum
\"copacii își întind genele
printre pleoapele ferestrelor\"
nu coase ziduri inalte in jurul tau