În dimineața zilei calde izbucnind în hohote prelungi de râs materialul tristeții mele aglutinează trepiedul gândirii prietenului mort între picioarele unui pantalon de piele de culoarea spermei pe
avea o grimasă
de toamnă spunea
avea un pariu cu mii și mii de numere
am câștigat pariul cu
frunzele
pe aleile cicatrizate întindeau umbra înainte-lor
oare ce să aud foșnetul când zice
cum de primim originalul
“de primit originalul”, astfel
se schimbă lumea din vreme în vreme
secretara blondă cu ochii înfipți perpetuu în carcasa albă
îmi trimite acest bilețel misterios
„de
Una după alta frânghii, odgoane uriașe împletite după rațiuni necunoscute se desfăceau treptat, își răreau sforile încâlcite. Sfârâitul le însoțea căderea împreună cu transformarea sânilor în
In fața și spatele meu strada se întinde leneșă și caldă ca un șarpe cald și leneș. Nu, nu văd oameni, s-ar părea că sunt singur. Mă gândesc mulțumit:”Sunt singur”.
Strada e în continuare așa cum