Inginerul Onan, învierea, măslina
Una după alta frânghii, odgoane uriașe împletite după rațiuni necunoscute se desfăceau treptat, își răreau sforile încâlcite. Sfârâitul le însoțea căderea împreună cu transformarea sânilor în
0
2
Unul din ultimele fragmente din viața tristă a inginerului Onan
In fața și spatele meu strada se întinde leneșă și caldă ca un șarpe cald și leneș. Nu, nu văd oameni, s-ar părea că sunt singur. Mă gândesc mulțumit:”Sunt singur”. Strada e în continuare așa cum
0
1
Toate cele 2 texte în proză sunt incarcate
