Cel mai frumos dar, pe care Dumnezeu ne-a dat,
Este însuși Ea, viața, care rămâne de neuitat.
Praf am fost, din praf suntem,
Ce vom fi? Este idem.
De ce este viată,
De ce este
Ești departe de mine,
Și totuși aproape.
Gândindu-mă la tine,
Îmi fac speranțe deșarte.
Parcă au trecut ani,
De când n-am mai văzut.
Ochii tăi albaștri,
Și chipul tău de
Poveste trista va spun acum,
Nu ma intrebati cand si cum,
Caci daca n-ar fi fost adevarat,
Nici eu n-as fi aflat.
Traia odata intr-un sat,
Intr-un sat indepartat,
Un om singur singurel,
Mai
ME