Ești departe de mine,
Și totuși aproape.
Gândindu-mă la tine,
Îmi fac speranțe deșarte.
Parcă au trecut ani,
De când n-am mai văzut.
Ochii tăi albaștri,
Și chipul tău de
Poveste trista va spun acum,
Nu ma intrebati cand si cum,
Caci daca n-ar fi fost adevarat,
Nici eu n-as fi aflat.
Traia odata intr-un sat,
Intr-un sat indepartat,
Un om singur singurel,
Mai
Cel mai frumos dar, pe care Dumnezeu ne-a dat,
Este însuși Ea, viața, care rămâne de neuitat.
Praf am fost, din praf suntem,
Ce vom fi? Este idem.
De ce este viată,
De ce este