Parcă din nou se aude-o voce gravă :
Mai bine întoarce-te înapoi,
Căci se termină drumul, și amândoi
Veți vedea c-ajungeți la epavă.
E doar o casă părăsită de veacuri,
Printre sute de catarge
Fata
Era o fată,
Nepieptănată,
Cu sânii goi,
Și se uita la noi.
Cu părul lung.
Acum plâng,
Când mă gândesc la ea
Că n-a putut să fie-a mea.
Și-mi amintesc,
Zâmbet
