Poezii

Din vârful tocit de creion, Ca partea ascunsă din om... Îți scriu această poezie, Lăsând un dar pe hârtie.

Fata Era o fată, Nepieptănată, Cu sânii goi, Și se uita la noi. Cu părul lung. Acum plâng, Când mă gândesc la ea Că n-a putut să fie-a mea. Și-mi amintesc, Zâmbet

Parcă din nou se aude-o voce gravă : Mai bine întoarce-te înapoi, Căci se termină drumul, și amândoi Veți vedea c-ajungeți la epavă. E doar o casă părăsită de veacuri, Printre sute de catarge