Atriu și oglinzi și degeaba inima nu vede înapoi timpul
încă mușcă harnic din prezent liftul
tot scuză coborârea treptată a dorinței ghidul
optimism încă îndeamnă la rătăcire
nu mai știu
a trecut și timpul ăsta de zici că nu-i al meu
tic tac păunescu și insula lui moartă
somnoroase cuvinte cu eminescu al vostru
eu tot bat perna asta să stea dreaptă în fața viselor mele
și ea mă
mă duc sa-mi beau câmpii așa i-am aruncat în fugă
când mi-a reproșat așa tam-nesam
că pentru ea nu am fost decât un
hoț de căi adică i-am furat calea cumarveni
vântul ține-o toamnă-n
De ce să scrii dacă nu urăști dacă nu
iubești dacă nu ți-a picat fisa sau fața sau cu tronc
sau de ce nu greu dacă nu dorești dacă încă mai speri aici
s-ar putea să mă contrazici dacă încă îți
lucram la un motor îl spălam sau ceva de genul
că era un vis ciudat
știu că sună ciudat libelulă ecvestră
dar dacă era călare n-ai cum să-i spui altfel
mai degrabă nu spui nimic și uite așa
a
Primele ei cuvinte au născut dorințe
care la rândul lor au născut pofte
din care s-au născut speranțe degeaba
aș spune care au dat viață încrederii
care la rândul ei a născut flirtul și
aveai cel mai frumos mers roșu din
toată piața și-am zis să-ți pun piedică
te iubeam în liniște și treacăt chiar dacă
nu te-ai împiedicat cum trebuia mi-am spus eu atunci
tu poate nu știi
Ei bine dacă mă îmbăt
lasă-mi pașii în pace că
buzunarul ce plutește-n pieptul străzii
știe drumul până-n patul cuiva
și știi bine că nu-i altcuiva
în afară de tine
dacă-s cuvinte simple e
După crucea mă-sii
am întrebat-o unde pleacă așa cu lumea-n
cap fără căciulă
pe frigul ăsta masonic
și-a zis că după crucea mă-sii
adică mă cita pe mine zicea ea
numai eu știu cât a
am o iubire pe creier
dar medicul spune că nu dar ce
știe el
tre' să-mi recunosc frica de iubire
mai ales că uneori o confund cu
sunetele scoase de o bormașină în călduri
sau cu te miri ce
mă gândeam că torsul norilor când sunt în trecere prin spatele
casei ei e degeaba că nu merită niciun oftat
ar fi putut și păsările în zbor pe deasupra cuibului ei să-i
mângâie visele
dar le-am
am fost chemat să fac o faptă bună de care
mă tem că așa e necunoscutul
știu că poate părea ușor dar
nu știi până nu încerci marea cu degetul
cel puțin
așa că am tot ocolit marea și nisipul
Când mă despart de ea în mine
sunt ca un colț din dreapta
care spune
Sunt La fiecare despărțire Semaforul de zici
că mi-a ghicit gândurile
dar ghicitoare colț de dreapta cine a mai
Ești ca o piedică dar dintr-alea de
le-aș lua cu mine pe o insulă pustie zău
așa mă rugam de ea să nu plece vorba vine mă rugam
și Când ascultam melodia aia cu slavă domnului
că e crăciun ea
Mi-a zis așa ca pe nepusă masă
vezi să nu
faci exces de poezie și tot Ea zice păi cum
doamne iartămă
așa fără cratimă că am auzito
Pe urmă aruncă în stânga și-n dreapta tatălui
cu semne de
și uite așa mai fac câteodată de mai stau
cu mintea în palme și mai pun câte un semn de întrebare
uneori un punct
aș pune și litere dar ce sens are
și ce rost are să aibă vreun sens
când toate
ea spunea atunci că el i-a pus piedică
și că n-a cazut intenționat
cu capul înainte cât era ziua de mare
rog a se înțelege lipsa intenției și solstițiul
deci ai căzut în patul ăsta gol
nu
scrie despre iubire că așa câștigi o pâine
de parcă mie mi-era foame
sau iubire
știi momentul ăla când dormi și tu și perna
și visul și tavanul la fel
și nu știi unde ai parcat și iei aerul în
Poate nu ți-am spus secretul nemuririi
când îl știam bine de tot
de parcă era secretul meu nu al tuturor
E ca și cum nu ai muri niciodată nici în somn nici în apă
sau deasupra apei cum mor aștia
Pleacă și lasă-mă cum lași papucii la intrare
și taci cum numai tu nu știi s-o faci
ți-am spus frige nu pune gura
acum te doare-n cer
și tot dai vina pe mine că de ce nu plouă
cum că de ce nu
E ca și cum m-ar fi întrebat de ce trăiesc dacă nu înțeleg
și eu m-aș fi supărat atunci prin halatul ei de baie
cu gândul la apa aia de ploaie ce vrea să fie apă de duș
că toate apele ar vrea să
mi-a zis ieri Unu' să cred în dumnezeu
i-am zis nu și am dat pagina
după ce că nu știu ce și unde se duce pământul când se
termină
el tot întreba de ce nu
și am pus punct
și am pus virgulă și
S-au stins luminile, vrând parcă să nu-mi scriu amurgul.
Îmi pare rău, Crângași, eu am venit să treacă timpul,
Iar tu imi stropești drumul, plin de îngeri la volan,
C-o brunetă fiartă-n vicii, cu