E un verde crud,
E un soare crud,
E un aer crud peste lume.
Bate vântul crud,
Curge ploaia crud,
Trece norul crud peste lume.
Sap pământul crud,
Arde palma crud,
Se ridică moartea crud
Umblu copăcel, deschizându-mi ferestrele
Primenind gândul,
Izgonind urâtul.
Mă aplec să beau din toate apele,
Sărutând iazul,
Oglindind cerul.
Mă aștern hârtie pe toate vocile,
Să mă umble
nufăr Te desfaci lin
în perechea oglindelor pruncii celeste,
scufundându-mi sfârșeala
în leacul apelor lor de poveste
orizontul se închide între buze
mai apropiat de suava corolă,
desfirată
