Poezie
Singuratate
1 min lectură·
Mediu
Singuratate
Nu ti-am cerut niciodata prea mult
poate doar sa-ti scoti palaria
cand ma intalnesti
sa-mi saruti mana dreapta la incheietura
acolo unde se despart zilele
de noaptea trecuta
sa iti port si eu visele pe umar
ca pe niste epoleti din aripi
nu mai am bratara la glezne
din zilele cu luna plina si alti luni
Singuratatea e singura azi de mine
in fiecare seara desueta amintire
acelasi menuet fara poseta fara crinolina
doar noi suntem doi luni lunateci
goi de umbrele, singuri,
sub o cupola sparta de cer
din care coboara fulgii de lumina.
3 februarie 2003
075.713
0
Frumos! Are culoare...