Poezie
Ramane intre noi
1 min lectură·
Mediu
Ramane intre noi
emilesciana
Mai tii sufletul cela vechi, cu turla,
in care numai balerina verde, umbra,
iti tremura pe zidurile reci de huma
si noaptea o mai spanzuri-n felinare
mai locuiesti balonul de sapun
ramas pustiu de la ultima visare
sa iti mai las gaura cheii larg deschisa
ca sa ma vezi, dansand absent cu tine,
nerusinata cochetare in rochita cu buline
stiindu-se privita de pleoapa ta cu irisi
cand se ascute dimineata pe sub praguri
mai ai reverul curb de mine, nervurile
si talpa goala -n toamna
ma mai alergi nebun prin floarea soarelui
muscand prelung genunchii cruzi cu zimti
din palmele rotunde, fara sfinti,
Ceva imi pune ca il mai ai
ceva imi spune ca ramai.
30 ian 2003
063.421
0
imi vii cu astfel de poezii si vrei sa scapi necomentata?cu ce ti-am gresit?
ai umplut poezia asta cu duiosie,cu amintiri viitoare,si cu mai ce?cu suflet,cu asta ai umplut-o!
sa nu se mai repete!