Poezii

Imperfect, dar haotic aranjat gustului meu Tulbure, dar îndeajuns de lucid pentru a mă calma, Depravat, dar cu un gust amărui și caramelizat Monoton uneori, însă plin de sclipiri sacadate

Aș călca pe stânci ascuțite iar cu tălpile rănite Aș veni târâș timidă spre tine. M-aș fâstici la vederea ta, m-aș înroși și mi-ar fi ciudă. Mi-ar fi ciudă pe stâncile tari, nemișcate și aș

Crima de la 85 Trecându-ți degetele prin păr, te murdărești De sânge închegat însă nu știi de e al tău sau nu. O fi ceva străin sau te-ai rănit în drum spre înălțare? Cu gâtul amorțit, genele

Tragi perdeaua și cerul încolțeste aprinzând muguri de căldură Trimițându-i glonț spre granița morții. Îmi pasă dacă te vei strecura și vei scăpa ca altădată? De tunetele ucigătoare, de căldura ce

Străin sunt acestui sentiment de sălbăticiune Însă libertatea ce o am mă încoltește, mă Oprește din alergat și mă izbește de pământ. Nu se întâmplă des însă un lan verde Nu-mi mai aduce bucuria

Oare cui semeni ? Se zvonește șuierând printre nori că ți-ai găsit apusul Întâmplător…eram acolo când a asfințit și s-a făcut Întuneric. Nimic din ceea ce fusese înainte nu a rămas la fel