Pictează-mi cerul în albastru ,
Iar eu îți voi scrie pe el poezii
Despre tărâmul silvestru
Străbătut de râuri limpezii.
Pictează-mi pământul în culorile toamnei,
Iar eu îți voi arăta cărarea
Primăvară e în sufletul meu
Iubirea o stăpânesc cu greu.
Tu ești floarea veșnic înflorită
Cu parfumul dulce-a dimineții binevenită!
Îmi mângâi duios parul bălai
Sărutul trezirii
Stingher mi te așezi într-un colț,
Un colț de hârtie rece
Privind naiv cum mă descalț
De sentimentul tău rece.
Nu ști, nu vrei, nu faci
Și teama cântă pentru tine
Gândești, în continuare
E atât de rece acum… e ger crunt,
Peisaj negru… mă zbat, cu greu îl înfrunt,
Pașii-mi sunt grei pe acest pământ.
Legată de mâini, dar cu discernământ
Rostesc în șoaptă al meu sfânt
Amurg întârziat, în oră devreme
Umbra nu-mi mai ține pasul
Pierdută-n urmă, aleargă și geme
Încercând să-mi asculte-a inimii glasul.
Un răgaz scurt îi ofer, să revină
Timp în care,
MD