Pictează-mi...
Pictează-mi cerul în albastru , Iar eu îți voi scrie pe el poezii Despre tărâmul silvestru Străbătut de râuri limpezii. Pictează-mi pământul în culorile toamnei, Iar eu îți voi arăta cărarea
Primăvară mereu
Primăvară e în sufletul meu Iubirea o stăpânesc cu greu. Tu ești floarea veșnic înflorită Cu parfumul dulce-a dimineții binevenită! Îmi mângâi duios parul bălai Sărutul trezirii
Suflet solitar
Stingher mi te așezi într-un colț, Un colț de hârtie rece Privind naiv cum mă descalț De sentimentul tău rece. Nu ști, nu vrei, nu faci Și teama cântă pentru tine Gândești, în continuare
Scindarea unui suflet
E atât de rece acum… e ger crunt, Peisaj negru… mă zbat, cu greu îl înfrunt, Pașii-mi sunt grei pe acest pământ. Legată de mâini, dar cu discernământ Rostesc în șoaptă al meu sfânt
Gând mut
Amurg întârziat, în oră devreme Umbra nu-mi mai ține pasul Pierdută-n urmă, aleargă și geme Încercând să-mi asculte-a inimii glasul. Un răgaz scurt îi ofer, să revină Timp în care,
