Motto:
Ai trait printre olteni si-ai visat moldoveneste,
I-ai iubit pe ardeleni s-ai simtit doar romaneste.
De acee-acum cand trupul, de nimicuri, nu mai doare,
Vezi din sfera ta albastra, ca ai
hipnoza ochiului de apă
îmi țiuie-n timpane,
iar îngeri, purtând sutanele mortii,
cu coasa mă îneacă in lacul de lacrimi.
curcubeul linistilor mele desarte
se prelinge, cantand
cu
Versul e timpul incandescent
Când sufletul aruncă văpăi
În paradisul intimității.
Versul mut e clipa vanității
Când ființa-ți netrebnică
Îti fură complexitatea simțirii.
Versul surd e
Disperarea lăuntrului
Cântă, ca firele de nisip,
Sub unduirea crâncenă a lunii,
În valuri de ceară.
Ghearele singurătății
Își încolăcesc lianele
În jurului crâmpeiului de fleică,
Din care cu
Noapte, aștri, foc și becuri,
Fum, funingine și certuri,
Toate au fost la timpul lor
Doar obiecte de décor.
Zi, lumină, nori sau soare,
Praf, spoială, disperare,
Toate le privim in viață
Ca
Privește-n jurul tău!
Ce vezi?
Doar lucruri în care nu crezi.
Privește-apoi în jos
un pic,
deși vezi tot, nu crezi nimic.
Privește în final
în sus,
nu vezi de nori, dar crezi
Lumea toată-i nepăsare
Totul este fad și trist,
Cine se mai miră oare
Dacă vede-un anticrist?
Viața-ntreagă-i chinul care
Face dintr-o floare chist,
Din nimic, face grandoare,
Dintr-un om -
Anșar privea incruntat orizontul așteptand să-i vadă venind dar ei incă nu se zăreau. Așteptarea asta dura de doua zile, iar incordarea si oboseala ii sleiseră de puteri, mai ales că pregătiseră
La un moment dat
El mi-a spus mirat:
- În lumea dumneata
Văd numai partea rea,
De vrei zi si mie
Cum ți-e bine ție.
Am zambit un pic
Și n-am zis nimic.
El din man-a dat
Apoi a
Sensul vieti-o lume toata
E pornita sa il afle,
Nimeni insa dintr-o data
Sa-l gaseasca n-o sa poata.
Uluind cu-al lor glas moale
Lumii aratau crestinii:
Viata - pret al nemuririi,
Iar din
