Poezii

Motto: Ai trait printre olteni si-ai visat moldoveneste, I-ai iubit pe ardeleni s-ai simtit doar romaneste. De acee-acum cand trupul, de nimicuri, nu mai doare, Vezi din sfera ta albastra, ca ai

hipnoza ochiului de apă îmi țiuie-n timpane, iar îngeri, purtând sutanele mortii, cu coasa mă îneacă in lacul de lacrimi. curcubeul linistilor mele desarte se prelinge, cantand cu

Versul e timpul incandescent Când sufletul aruncă văpăi În paradisul intimității. Versul mut e clipa vanității Când ființa-ți netrebnică Îti fură complexitatea simțirii. Versul surd e

Disperarea lăuntrului Cântă, ca firele de nisip, Sub unduirea crâncenă a lunii, În valuri de ceară. Ghearele singurătății Își încolăcesc lianele În jurului crâmpeiului de fleică, Din care cu

Noapte, aștri, foc și becuri, Fum, funingine și certuri, Toate au fost la timpul lor Doar obiecte de décor. Zi, lumină, nori sau soare, Praf, spoială, disperare, Toate le privim in viață Ca

Privește-n jurul tău! Ce vezi? Doar lucruri în care nu crezi. Privește-apoi în jos un pic, deși vezi tot, nu crezi nimic. Privește în final în sus, nu vezi de nori, dar crezi

Lumea toată-i nepăsare Totul este fad și trist, Cine se mai miră oare Dacă vede-un anticrist? Viața-ntreagă-i chinul care Face dintr-o floare chist, Din nimic, face grandoare, Dintr-un om -

La un moment dat El mi-a spus mirat: - În lumea dumneata Văd numai partea rea, De vrei zi si mie Cum ți-e bine ție. Am zambit un pic Și n-am zis nimic. El din man-a dat Apoi a

Sensul vieti-o lume toata E pornita sa il afle, Nimeni insa dintr-o data Sa-l gaseasca n-o sa poata. Uluind cu-al lor glas moale Lumii aratau crestinii: Viata - pret al nemuririi, Iar din

Un simplu trecător Îmi spune absent Vreau să mor. Îl privesc scârbit Și-i zic doar atât N-ai decât.