Poezie

Cel mai frumos poem

1 min lectură·22 ianuarie 2019

Mediu

În fiecare zi mă așez la masa de litere vesele

Un laptop cu taste vechi și ecranul mic, ochi mirat curios

Hotărât veșnic să cioplesc cel mai frumos poem

Strâng frământările în menghină, tai metafore din metal

Găuresc mințile oamenilor, șlefuiesc strălucirea versului

Fac pâine din dorințe și vin din lacrimi de despărțire

Ba chiar aduc la viață niște poeți căzuți și prăfuiți din interbelic

Dau ochi orbilor să vadă în întuneric

Niște frați ai mei mă vând la piață pe seamă de nimic

Prietenii se leapădă ca de un cojoc prea strâmt

Fariseii mă sacrifică în piața publică pe-o cruce veche

Și-atunci scriu cel mai frumos vers făcut de om

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu

miluiește-mă pe mine păcătosul

Apoi

Doamne, nu mă lăsa!

Cum a trecut El prin astea, ce sunt eu decât trecere

Sunt într-o grădina de măslini, urc un deal, sunt bătut în cuie

Nu sunt un meteorit venit prăbușit uitat, nu sunt singur

Cel mai mare poem e în fiecare zbatere din aripile sufletului

Un bătrân gârbovit ce vorbește o limbă în toate limbile

Născut acum două mii de ani

001.212

Morar Nucu. “Cel mai frumos poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/morar-nucu/poezie/14135474/cel-mai-frumos-poem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.