Poezie
Primăvara
1 min lectură·
Mediu
Primăvara ne-a întors plapuma apăsătoare de gânduri negre
De sub straturi albe de zăpadă adânca și nesfârșită
Respirăm prin muguri de ghiocei obraznici care se întind
Degetele străbunilor răsfirate spre lumina călduroasă a soarelui
Ne trezim din amorțirea nemișcată a strigătelor de lupi flămânzi
Care ne bântuie sufletele înfricoșate de atâta rece
Miroase a dragoste în seva adâncă și reavănă a brazdelor de pământ
Se uita iarăși Dumnezeu la noi prin ochiul lui de sfințenie
Am murit și ne-am îngropat în lunga noapte a așteptării
Acum reînviem și ne înălțam la cer, la soare cu glas de păsări nebune
Umblă prin noi un sânge de cal arab și jar de foc țigănesc
Al nostru e iar pământul și noi suntem ai lui
022.831
0
RR