o să-ți spun: mă simt așa înfricoșată că există moarte
și dresura de copii
îți văd scrisul, niciodată nu voi putea accepta acel 3 teșit ca un 1
(trei molii se supără pe un om/
fără haine -
esteticul separă grâul de neghină –
mă arăt cu zimții de ferăstrău, o aripă decapitată își plânge tatăl copac
înghesuită de primul fluture al dimineții, adun iarbă pentru găinușe
ca și cum ou
mă rătăcesc în lumea asta mare
fetița cu chibrituri a aprins câmpul vezi
am găsit coada de vulpe înflorită foarte
puișorul căzut în căldarea pădurii
zboară de ieri
am încurcat metrourile în
acum am înțeles: oasele sfinților și petalele de trandafir
sunt alcătuite din aceeași substanță
carnea orizontului, prin care circulă binecuvântatele lichide,
atinge hoitul achimenesului amour.
las coconul să crape. mese de plumb încărcate. lumină comestibilă,
guri cusute. nu e totuna să pui capul pe pernă sau pe butuc
pietrele pe care cinci oameni pășesc în același timp se despică. mă
colecționez foarfecile cu care mi-am tuns părul
în diverse etape ale vieții intrauterine
la cinci luni o turbulență mi-a apropiat mâna de față
cotrobăiam după o căniță cu lapte
*
o bombă cu
\"ce viață monotonă!...\" -
zise vișinul
aprinzându-și o țigară
cu bigudiurile încurcate în păr
vecina furnică
veni într-un suflet
incendiul încăpea
într-o coajă de nucă
viața îmi aduce înapoi
evenimentele naufragiate
nu există refuz cosmic,
deschide-mi coastele înainte
palma ta și-un bob de orez
scurs în gălbenușul lunii
îmi lasă semnele lor nici de iarbă,
- Știi povestea ceaiului?
- Spune-mi-o...
- Cică în estul îndepărtat, dar nu în Þara Soarelui Răsare, un împărat se plimba cu o ceașcă în mână. Ei bine, îi erau dragi arbuștii, grădina cu flori,
grefele iubirii au eșuat. subterfugiul unei incompatibilități nu mai ține
ca prin plasă, cuvintelor celuilalt cred.
trupul meu se strâmbă, transparent. am dreptul să cresc. aleg, pentru ea. tata
oasele tale
slabe
încep cu mine
împrejmuirea cu bujori
o capră tânără
trece puntea
între două clavicule
ceasul din vis îi e prins
de copită
am timp
iarba grasă se întinde
mi-e
varianta la dansul pădurii e această întunecime amară
a vânătorii
șterg conexiunea, ea rămâne.
o capră a îngropat azi-noapte lupul poet
și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, fără efortul
nu, pe tine
(soarele,
pe culoarele lunii)
în grădina cu portocali senili, mă reînveți să respir
prințesa înoată
o frunză adoarme pe aripi de vânt
(da,
pe tine)
pasăre mirosind a portocală
aproape de geam –
mecanismul cu cheiță
decupează felii zemoase de aripi
cristalele de zahăr acoperă
taraful brazilor obosiți
ninge
portocala miroase a
pasărea
nu mi se pare firesc să rămân singură cu golul din mine. de aceea te sun, îți scriu, mă agăț. beau ceai, fac lecții frenetic cu copiii - ei au chef să se joace, cos săculețul de budozen în punctele
MF