pasiune si uitare

ne pierdeam în îmbrătisări tăcute si arzătoare, tu îti apăsai buzele pe ale mele, iar eu mă lipeam de tine; eram doar noi, singuri, nimic nu mai era în jur, doar imagini albe de uitare, lumea dispărea dintr-odată. nu aveam nevoie de compromisuri stânjenitoare ca să ne putem iubi, pe noi paradoxurile nu ne mai fascinau demult, nu aveam nevoie decât unul de celalalt nimic altceva nu mai conta, iar lumea era picioarele noastre. dar ceva lipsea, am recunoscut într-o dimineată parfumată cu regret. vroiam să cred că ne întelegem mai bine fără cuvinte erau totusi atâtea vorbe nerostite între noi, conversatiile ne încurcau; spuneam un „bună” formal când ne întâlneam, apoi ne aruncam unul în bratele celuilalt, sărutându-ne si îmbrătisându-ne fierbinte si fără de sfârsit, vorbind doar prin priviri tandre, tinându-ne de mână strâns, si mă sărutai prelung pe buzele flămânde de iubire, pe ochii închisi în taină, pe gâtul alb ca neaua, pe brate, eu îti cuprindeam tâmplele cu mâinile; printre picături ne mai priveam ochi în ochi pentru câteva clipe. dar, într-o zi, ceva s-a schimbat în mine, vroiam mai mult decât o iubire pătimasă, vroiam să te înteleg pentru că eu nu te cunoasteam, de fapt. puteam să-ti ghicesc sărutul cald dintr-o mie, să-ti recunosc bratele strângându-mă la pieptul tău, dar altceva nimic; simteam un gol în suflet. am încercat să-ti vorbesc despre ce simteam, dar tu îmi acopereai buzele cu ale tale m-am desprins de lângă tine si ti-am spus: „te las, iubitul meu, te iubesc nespus de mult, dar, inima mea e mistuită de o pasiune prea violentă. când nu esti lângă mine mă simt lipsită de viată , de vointă, mi-am pierdut independenta. am uitat cine sunt ...” ai rămas surprins ... încercai să spui ceva, dar sunetele se pierdeau; ti-am simtit răsuflarea sacadată, mirosul de portocale de pe haine, gustul de sare de pe buze. tu m-ai privit tandru si ai vrut să mă cuprinzi cu bratele de gât. dar eu nu te-am mai lăsat, ti-am dăruit o floare de mac si, cu glasul gâtuit de lacrimi, am reusit să spun: „lasă-mă să plec si uită-mă!” te-am sărutat pe frunte si am plecat. vroiam doar vorbe era prea mult? 10 septembrie 2002