Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Povestea vaginului

3 min lectură·
Mediu
Azi… Ziua, pe care o plănuisem minuțios încă din primul moment al întâlnirii noastre, se năștea din ceață. Timp de treizeci de ani mă pregătisem în așteptarea ei. Ziua, care în ființa ei ascunde clipa mult râvnită, se strecoară acum, roză, de sub cortina nopții. Mă întind ca o felină ce se pregătește de vânătoare. Îmi fac exercițiile de dimineață: îmi contract mușchii vaginului de sute de ori în timp ce mă îmbrac, mă spăl și mănânc repede un castravete pe care-l mușc cu perversitate. Ajunsesem în acești ani la performanțe uluitoare. Cel mai mult îmi plăcea să sparg nuci. Le introduceam și cu o strângere din dinți le sfărâmam. La început fusese mai greu. Dura mai mult și mai ales după ce reușeam să le strivesc, cojile mă zgâriau și de câteva ori fusesem nevoită să mă duc la doctor să mi le scoată pe cale chirurgicală. Se înfipseseră adânc în pereții vaginului. Dar acum aveam metoda mea și nu mai erau o problemă. Anul trecut reușisem chiar să modelez un calup de fier, dându-i chipul celui de lângă mine. Când i-am prezentat minunata creație, încă salivând secreții albicioase, m-a privit mirat, oarecum dezgustat. De furie am remodelat „statuia”, transformând-o într-un penis zbârcit, decapitat. Am terminat treburile casnice și încerc să mă concentrez. Nu trebuie să îmi pierd calmul. Bătaia în ușă mă face să tresar și inima mi se zbuciumă în gât. Deschid. E el. Ne așezăm la masă. Un pahar de vin îl destinde. Ne tolănim pe canapea. Acum e momentul. Îmi strecor mâna pe sub cămașa lui și îi răsfir cu degetele părul de pe piept. Mă sărută. Îmi plimb mâna stângă peste pectorali. Dreapta poartă un sângeros război cu nasturele și fermoarul pantalonilor. Zâmbește. Se ridică și își dă pantalonii jos. Mă așez în fața lui și îi cuprind coapsele. Pantalonii sunt urmați de chilot. Îi prind curbele fundului în palme și cu buzele înăsprite îi caut penisul. Nu, trebuie să mă calmez. Îmi relaxez maxilarul care se încleștase în dorința avidă de a ucide intrusul. Cu limba, complicele meu de încredere, îi răsfăț capul deja umflat și înroșit. Sug și dintr-o dată îmi amintesc de castravetele de dimineața. În ultima secundă reușesc să mă abțin și îmi înăbuș impulsul. Mă mângâie pe cap și mă trage către el. Îi simt organul în gât și mă îndepărtez cu o senzație de vomă. Lichidul spermatic se prelinge pe faringe. Îl trântesc pe canapea. Cu ambele mâini îl ghidez și sub îndrumarea mea mă penetrează. Îi dau voie să intre, însă mă pregătesc de atac. Încep să mă mișc ușor, în sus și în jos, în cercuri, în triunghiuri piramidale… mă privește printre gene. Gem … capul dat pe spate, cu părul vâlvoi și cu buzele mușcând aerul de vară. Încep să îmi contract mușchii. Suspină de extaz. Însă nu îi mai dau drumul și dulcele joc sexual se transformă în orgie animalică. Dezlănțui furia orgasmului printr-o încleștare din care nu mai are scăpare. Ochii bulbucați îi sar din orbite și degetele i se înfig în piele. Sângerez. Dintr-o săritură mă rup din încleștare. Triumfătoare îl privesc cum se zvârcolește pe podeaua înecată în sânge și spermă. Am învins și în mine încă mai țin strâns prizonierul prețios. Mă îndrept către baie și în WC-ul curățat cu spirt scuip printre labii penisul zbârcit, decapitat.
015082
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
557
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Monica Hayes. “Povestea vaginului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-hayes/proza/249455/povestea-vaginului

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
un vagin cu personalitate... asta mi se pare mai interesanta decat cealalta...insa tot nu ma simt multumit la capitolul realizare. in primul rand ca ii divulgi identitatea de la faza cu nucile, apoi fiindca trebuia sa gradezi mai mult, si in final ar fi trebuit sa ma doara...

adica mai precis nu prea am resit sa ma transpun. nu mi s-a miscat nici un muschi al fetei cat timp am citit. insa imi plage genul pe care il abordezi. te mai citesc.
0