Un covor de flori
imi vei darui candva
dar eu voi fi printre nori,
nu-mi vei mai simti inima.
Un covor de miresme
si nu-mi vei mai simti parfumul
din drumul spre tacere.
Vom fi numai
Cautandu-ti chipul
am orbit in tacere
de plans, de nemangaiere.
Apropie-ti sufletul
de timpul meu
si-asculta cum urla frant,
neputincios un zeu.
Sunt in haosul unui timp pierdut.
Nu pot,
În linistea coplesitoare astept
Sa fiu iubita mult, întelept
Si orice-ar fi, la mine sa vii
Si sa-mi alungi tristetea din ochii mei pustii.
Sa faci orice, sa lupti si sa tradezi
Si doar
M - a sarutat în dimineata
O raza de soare,
Era din departare
Si - avea gust de dulceata.
O secunda...numai o secunda...
Si - apoi fericirea iar mi se scufunda
În realitatea unei vieti
A
Iluzii la capat de drum
Le-am prefacut în jale, în scrum.
Ce sens sa mai doara...
Si sufletul pierdut?
Ce fel sa nu moara
Chiar chipul meu mut?
Întoarce-te-n suflet,
Pe chip, în
Vino dimineața, să mă săruți
pe chipul trist de noapte,
pe ochii muți!
Vino ziua, când te aștept
de pe cărările apusului de soare
iar să-mi zâmbești a sărbătoare!
Vino noaptea, când te
Aștept ca orișicare ploaie
să te îndemne înapoi
și sa-ți întoarcă gândul spre-amândoi...
Dar așteptarea mea e tristă
căci depărtarea vede multe ploi
dar diferite pentru fiecare dintre
Am curaj să te sărut
pe fruntea depărtării, timp banal,
și să te șantajez sentimental.
Dar am jurat credință
unui suflet egal cu al meu
iar mângâierea ta ar fi blestem
în fața noastră și-a lui
Minunea mi s-a arătat:
Ești tu și mi-ai fost dat
De ceruri, îngeri, veșnicie
Și cred în noi și El doar știe…
Minunea de a fi-mpreună
E-nvăluită de lumină.
Iar de iubirea noastră ar
M