Mona P

Este povestea copilariei puiului de om de la sat, ai carui parinti au fost prinsi in angrenajul nemilos si haotic al industrializarii...e o copilarie frustrata de sentimente si caldura, e o poveste ce trebuie spusa. Constructia utopiei ipocrite (care, ca orice constructie si-a cerut tributul de sacrificiu) a avut drept victime si sufletele nelinistite, dorite, lipsite de afectiune si triste ale copiilor.
Felicitari! Textul ne promite si un \"va urma...\".
Cu respect si prietenie,
Simona

Ecuatia despre care vorbesti are mai multe moduri de rezolvare, fara indoiala. Ce ma sperie pe mine este faptul ca nu voi putea sa gasesc cel mai direct mod, poate cel mai simplu, de a ajunge la rezultat...stiind ca orice lucru simplu e atat de anevoios...
Iti multumesc ca te-ai aplecat asupra versurilor mele, comentariul tau a adus emotie si bucurie.
Cu mult respect si onorata de al tau semn,
Simona

In viziunea mea, mana devine personaj al acestor versuri. E aproape ciclic universul poeziei, imaginea finala \"cu degete apucand\" reintorcandu-ne la prima strofa, unde mana sfarama, arunca si mangaie...Imaginea mainii se contureaza clar, e mana care va crea, va distruge, va cere ajutor, va dezmierda... Felicitari!

Prezenta si comentariul tau au onorat \"fulguitele\" mele versuri, iar pentru mine au avut asa numitul \"efect al fluturelui\". Iti multumesc!!