\"Prinsa intre oglinzi fata in fata urc o neiertatoare scara ...\"

... super! imi place mult cum scri chiar daca uneori lasi impresia ca scri si din plictiseala. la urma urmei plictisul este doar dorinta de a dori.

Sint curios ce rost ar mai avea,
in viziunea ta,
o scara-n doi care sa ierte
... necoborirea ta?

Ce oglinda ar trebui sa existe
ca sa spui:
Ma opresc mereu cu lacrimi triste
la treapta cea d-intai?

Pe textul:

„ADN" de Silvia Van

0 suflu

Context