Poezie
Silă tristă
2 min lectură·
Mediu
Modernismul nu ne sperie,
Pragurile industriale cresc,
Ideile sunt avortate-n serie,
Lifturile nu se mai opresc.
Indicatorii economici au program,
Zâmbetele-s date cu siringa,
Am ajuns să ne iubim pe plan,
Amintirile comune lungesc criza.
Spunem kitchurilor artă,
Facem sex cu cine apucăm,
Nimeni pentru nimeni nu mai iartă,
Diferențe nu mai tolerăm.
Suntem generația de carieră,
Nu mai știm pe cine să iubim,
Cortexul ne zace de cangrenă,
La fiecare despărțire noi murim.
Facem strategii de dezvoltare,
Implementăm tehnologii de fum,
Rapoartele duhnesc de nepăsare,
Sinceritatea nu mai are drum.
Somnul lin ne e necunoscută,
Mail-ul este trafic de prost de gust,
„Merci” ne este vorba cea mai slută,
Și frustul însăși suferă de frust.
Ne batem joc de oameni și secunde,
Muzica nu ne-o mai ascultăm,
Histrionismul lui cine de oriunde
Ne face la pământ să ne-aplecăm.
Ne batem peste burți curajuri multe,
Vorbim idei și vise de-apărat ,
Dar umplem zâmbitori trotuare ude,
De fugă peste sânge nespălat.
Ne dor bășicile de tălpi uscate,
De mers, fotografie de reclamă,
Trecuturi sunt pe ape aruncate,
Străinătatea e un motiv de teamă.
Luăm decizii doar de ochii lumii,
Cu gest de teatru și de absurd grotesc,
Așteptăm senili să treacă anii
Și doar așa păcatele ne cresc.
Ne batem joc de mâna ce oferă,
Râdem de durerile de plâns,
Spitalele de nervi acum prosperă,
Viitorul depinde de creditul ascuns.
002218
0