Poezie

Iartă-mă Dunăre

1 min lectură·27 mai 2003

Mediu

Am mers cu natura alături în orașul timpurilor!

Am mers cu zâmbetul alături în orașul cel rece!

Am privit Dunărea ...

Mi-a zâmbit rece și demn:

- De ce nu lași liniștea să te pătrundă?

Privind în ochii primăverii,

m-am înecat cu lacrimile ei

... și am răspuns idiot:

- Sunt liniștit și calm și cald!

- Sunt plin de sens și nuanțe!

- Sunt o persoană înaltă!

Dunărea m-a oprit cu sobrietate de educator:

- Liniștea și sensul și nuanțele

le ai doar alături de Ea!

- Lasă orgoliile și îmbrățișează fără teamă începutul tuturor lucrurilor!

- Plătește taxa pe iubirea adăugată copilul meu!

- Apucă-i mâna și oferă un sărut frumuseții ce te însoțește!

... altfel vei regreta prețul tuturor păcatelor!

Am plecat cu inima în piept și

... m-am întors cu ea în mână!

Am plecat zâmbind și am revenit supărat:

… Dunărea de atunci a ajuns acasă înaintea mea!

Ea nu căuta nici un răspuns!

Ea era certitudinea!

Iartă-mă Dunăre!

002.203

moldovan. “Iartă-mă Dunăre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/moldovan/poezie/44636/iarta-ma-dunare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.