Moldovan Viorel Sorin

Primăvară,sevă,soare, Păsărele bune-n gură Nu in pomii din pădure Ci pe șanțuri,pe...centură!

Criza-i tăioasă, e profundă, Aleșii toți luptă cu ea Incompetența să-și ascundă Ei o maschează c-o perdea!

Desi nu era foarte inalt, Arborele Ucigator arata impunator. Trunchiul gros, incat putea cu usurinta sa adaposteasca in interior o duzina de oameni, era parca format dintr-o multime de copaci mai

Incaperea in care au intrat prietenii nostri parea a fi o alta lume. Era un fel de hol inalt cu pereti frumos finisati si nu aducea deloc aminte faptul ca se afla intr-o colina.Acesta se prelungea

Este o zi frumoasa de vara. Soarele incalzeste tinuturile de pe valea Muresului cu razele sale puternice si intreaga natura pare sa se bucure de calmul care pluteste in aer.Din cand in cand se aud

Umbrele inserarii cuprinsesera valea Dubag-ului cand eroii nostrii au fost treziti de sotia lui Gorun. O masa frugala le readuse puterea in oase asa ca imediat erau gata de drum. -Vom merge prin

Azi procurorul Ion, filmat de presă-n cramă Cum bea c-un inculpat, numitul Titi Vamă, Justificări oferă cu mult mister în glas -Anchetă de serviciu. \"In vino veritas\"!

Þara cu formă de pește grăsun, agonizează deasupra zboară cârduri de ciori pe culori. Ciorile galbene cu gușile pline sunt in stand-by așteptând să le vină rândul din nou la festinul

Adie vânt ușor, de primavară, Dar nu avem pe fețe incântare Nici bucuria nu ne înfioară Că vântul șuieră... prin buzunare!

Ei toți ne mint,crezând, Că noi îi credem,iarăși, Dac-am putea să-i pedepsim La fel ca pe \" tovarăși\"! Ne mint cu fruntea sus, cu calm, Privindu-ne în ochi, Ei gândul au la portmoneu Sub

Agresiunea nesimțirii Un câine-nsoțit De un câinesc nesimțit Îsi face nevoile În trandafiri și pleac-amândoi. Și eu nu spun nimic! O grasă, mă agresează Cu subțiorile, Părul răsfrânt

Urmările acestei legi Mie-mi stârnesc o presimțire Un prim efect? Cohorte-ntregi De angajați. La cimitire!

Șofer bun, stăpân pe sine Are doar o slăbiciune, Pierde orice rațiune La dulci curbe, feminine.

Privind in urmă anii cei trecuți Îl mușcă nostalgia tinereții Când comanda plutoane de recruți Acum aliniază-n straturi...castraveții!

Oare ceața? Sa fie ceața vinovata de faptul ca nu am chef de nimic?Telecomanda televizorului stă aruncată pe un fotoliu parcă bosumflată că nu o bag în seamă. Modem-ul clipește arătându-mi ca

La noi de multă vreme cutremuru-i banal, Teama-i obișnuită, popor lovit de val, Tectonice mișcări simțim în toată clipa Imunizat popor, obișnuit cu frica. La știrile de seară suntem

A păsărilor gripă a pustiit cotețe Acum și mai hidoasă e gripa porcilor Urmează, ajutată de mințile istete, Către progresul țării, o gripă de motor!

Dacă s-a-mplinit dorința Sfântului Ștefan cel Mare Ca Moldova să rămână-n veci urmașilor ce vin, Dupa cum se vede treaba în Republica din zare Înțelegem că și Vodă...călca strâmb pe la vecin.

Ea, Liza, tiganca. Frumoasa, crescuta de o familie instarita. Caldarari din tata in fiu. O duceau bine si pe vremea comunismului chiar daca isi procurau greu cuprul. Uneori furau inclusiv stemele

Cu sabia în mână, privirea cruntă-n zare Sălbatic însă mândru, a cucerit popoare Eroul ce și astăzi îl cântă ei pe strune Se răsucește-n groapă, cuprins e de rușine. Istoria cea crudă i-a bătut