Þi minte iubito,atunci când tu ai venit la mine
Și ți-am dat să mănânci borș?
Cum te uitai.....fira-i a dracului de șerpoaică!
Și cum înbrățișai lingura cu buzele tale
Și cum după ce înghițeai
Mi-am spart tâmpla iubito și ceafa.
Nu, nu te speria așa tare,n-a curs chiar așa mult sânge
Și dacă stau bine să mă gândesc,
Nici de durut nu ma durut așa tare.
Și înafară de asta ști care-i
Mâna se luase de mână și se scoase la plimbare.
Piciorul , și el își puse piciorul în mișcare și o pornii ușor, ușor agale.
Sufletul omului ,se luase și el de gulerul sufletului său și
Cu o forță
Mușcă-mă femeie de gură
Si sfâșie-mi buzele
Ca un vampir de prin Carpați
Si lasă-mă femeie cu cicatrice
Să vadă lumea că ne mușcam
Atunci când ne iubeam
Mestecă-mă femeie
Si înghite-mi
La căderea nopții,
Aerul începuse să pută de-atâtea vise ucise
Si descompuse prin colțuri de trotuare
Nu! Nu! Chiar nu se mai putea trai cu mirosul acesta!
Târziu.
Un moșneag ,a început sa urle
Pentru că știa că va pleca
Când era mic,
Lua bulgări mari de pământ
Și după ce-I studia atent,
Îi băga în gură molfăind cu poftă țărâna.
Când era mic,
Prietenul meu și-a mâncat țara
Și-a
Ne-am dezbrăcat de trupurile moarte.
Eram pe bloc.
Le-am aruncat.
Și-am așteptat.
Ca sunetul înfundat
A-l trupurilor strivite de asfalt
Să se ridice până la noi ,
Ușor ca un aer cald.
Stăteam culcat
Și conversam ușor cu pământul cu iarba
Atunci când oasele spatelui meu
Se scufundau dintr-o dată-n pământ
Știam că e bine
Știam că nu voi mai vedea soarele
Niciodată așa cum
Tunde iubito părul capului meu
Și I-al de-ți fă perne cu el .
Tunde-mă iubito des
Și scurt cât mai scurt.
Să-mi faci fes iubito!
Să nu răcesc cumva la cap
Atunci când vin cu tramvaiul la tine.
De te-aș fi luat cu totul
Si de te-aș fi aruncat spre în sus ,
Atât de tare
Încât ai fi rămas suspendată,
Undeva lângă soare.
Poa
te că ai fi auzit în liniștea interplanetară ,
Am încercat să-mi ridic visul din fața ușii
Putea a mort
Si la urma urmei bloca chiar și trecerea
Așa cum se încăpățâna să rămână trântit și descompus în fața ușii
Mau apucat sudori până
Goliciunea ta are o nuanță portocalie
De ultim răgnet în HAY TEK
De ecran nou nouț
Cu cristalele cele mai cristaline
Si pe deasupra și cele mai lichide
De promo la ceva mai bun
Da goliciunea ta
Dacă în seara acea când ai apărut pe trotuare
Vântul n-ar fi suflat așa tare
Poate că vâlvătaia părului tău
N-ar fi aprins orașul
Si poate că noi n-am fi privit
De pe dealuri orașul mistuit în
Ti-aș scote ochiul,
Apoi la-ș pune pe limbă
Si aruncându-l în spate la măsele,
La-ș sparge și la-ș crănțăni
Ca pe-o bomboană Apoi după ce mă voi sătura
De albăstreala ochiului tău
Voi arăta la
Batemă iubito așa cum făcea mama când eram mic
Și lasă-mă să te bat!
Hai să ne batem bine,
Și-apoi,vineți,să ne uităm în oglindă
Rostind ușor,printre dinți,
Ca o înjurătură
A-L DRACULUI TE MAI
Singuri,soarele,cerul,omul,se priveau
Omul privea cerul,
cerul soarele,
soarele stelele,
stelele Dumnezeul,
Dumnezeul nimicul.
Nimicul nu mai avu unde să privească
și se născu lumea
Carnea,pielea degetelor palmei mele,
Mirosea încă a părul tău
A toamnă
A mama
Să nu-ți arunci părul iubito când te tunzi!
Să-l strângi
Să mi-l dai mie
Să-mi fac perne
Și să mă culc cu nasu-n
Mâna se bătu pe mână,
piciorul se bătu pe picior,
oasele se bătură pe oase,
venele pe vene,
trupul pe trup.
Până la urmă nu mai putu
și de-atâta bătaie,
bătutul se apucă de bătut.
Findcă se săturase de trăit,
Trupul lui obosit se murise
Iar sufletul,
Într-o secundă se sparse
Și se risipi, în căutarea vântului
Care să-l ducă departe
la Dumnezeu
Stam cu sufletele rasfrante spre rasarit
si asteptam
moartea soarelui.
Iar din cand in cand
privim cu achii roata,
Sa vedem daca nu cumva,
s-au nascut ,luna ,stelele, noaptea.