Poezii

Þi minte iubito,atunci când tu ai venit la mine Și ți-am dat să mănânci borș? Cum te uitai.....fira-i a dracului de șerpoaică! Și cum înbrățișai lingura cu buzele tale Și cum după ce înghițeai

Mi-am spart tâmpla iubito și ceafa. Nu, nu te speria așa tare,n-a curs chiar așa mult sânge Și dacă stau bine să mă gândesc, Nici de durut nu ma durut așa tare. Și înafară de asta ști care-i

Mâna se luase de mână și se scoase la plimbare. Piciorul , și el își puse piciorul în mișcare și o pornii ușor, ușor agale. Sufletul omului ,se luase și el de gulerul sufletului său și Cu o forță

Mușcă-mă femeie de gură Si sfâșie-mi buzele Ca un vampir de prin Carpați Si lasă-mă femeie cu cicatrice Să vadă lumea că ne mușcam Atunci când ne iubeam Mestecă-mă femeie Si înghite-mi

La căderea nopții, Aerul începuse să pută de-atâtea vise ucise Si descompuse prin colțuri de trotuare Nu! Nu! Chiar nu se mai putea trai cu mirosul acesta! Târziu. Un moșneag ,a început sa urle

Pentru că știa că va pleca Când era mic, Lua bulgări mari de pământ Și după ce-I studia atent, Îi băga în gură molfăind cu poftă țărâna. Când era mic, Prietenul meu și-a mâncat țara Și-a

Ne-am dezbrăcat de trupurile moarte. Eram pe bloc. Le-am aruncat. Și-am așteptat. Ca sunetul înfundat A-l trupurilor strivite de asfalt Să se ridice până la noi , Ușor ca un aer cald.

Stăteam culcat Și conversam ușor cu pământul cu iarba Atunci când oasele spatelui meu Se scufundau dintr-o dată-n pământ Știam că e bine Știam că nu voi mai vedea soarele Niciodată așa cum

Tunde iubito părul capului meu Și I-al de-ți fă perne cu el . Tunde-mă iubito des Și scurt cât mai scurt. Să-mi faci fes iubito! Să nu răcesc cumva la cap Atunci când vin cu tramvaiul la tine.

De te-aș fi luat cu totul Si de te-aș fi aruncat spre în sus , Atât de tare Încât ai fi rămas suspendată, Undeva lângă soare. Poa te că ai fi auzit în liniștea interplanetară ,

Am încercat să-mi ridic visul din fața ușii Putea a mort Si la urma urmei bloca chiar și trecerea Așa cum se încăpățâna să rămână trântit și descompus în fața ușii Mau apucat sudori până

Goliciunea ta are o nuanță portocalie De ultim răgnet în HAY TEK De ecran nou nouț Cu cristalele cele mai cristaline Si pe deasupra și cele mai lichide De promo la ceva mai bun Da goliciunea ta

Dacă în seara acea când ai apărut pe trotuare Vântul n-ar fi suflat așa tare Poate că vâlvătaia părului tău N-ar fi aprins orașul Si poate că noi n-am fi privit De pe dealuri orașul mistuit în

Ti-aș scote ochiul, Apoi la-ș pune pe limbă Si aruncându-l în spate la măsele, La-ș sparge și la-ș crănțăni Ca pe-o bomboană Apoi după ce mă voi sătura De albăstreala ochiului tău Voi arăta la

Batemă iubito așa cum făcea mama când eram mic Și lasă-mă să te bat! Hai să ne batem bine, Și-apoi,vineți,să ne uităm în oglindă Rostind ușor,printre dinți, Ca o înjurătură A-L DRACULUI TE MAI

Singuri,soarele,cerul,omul,se priveau Omul privea cerul, cerul soarele, soarele stelele, stelele Dumnezeul, Dumnezeul nimicul. Nimicul nu mai avu unde să privească și se născu lumea

Strigătul mutului î-mi sparse timpanul, Iar cuvintele lui mute Rostite cu mâinile-n fata mea, Mi-au spart ochii. Strigătul mutului surzise urechea omului, Iar cuvintele lui mute Rostite

Carnea,pielea degetelor palmei mele, Mirosea încă a părul tău A toamnă A mama Să nu-ți arunci părul iubito când te tunzi! Să-l strângi Să mi-l dai mie Să-mi fac perne Și să mă culc cu nasu-n

Se făcuse ceață, aerul se lichefiase. Respiraîia devenea otrăvitoare. Brusc, cerul îngreunat căzu cu zgomot, inundând trotuarele.

Mâna se bătu pe mână, piciorul se bătu pe picior, oasele se bătură pe oase, venele pe vene, trupul pe trup. Până la urmă nu mai putu și de-atâta bătaie, bătutul se apucă de bătut.

Findcă se săturase de trăit, Trupul lui obosit se murise Iar sufletul, Într-o secundă se sparse Și se risipi, în căutarea vântului Care să-l ducă departe la Dumnezeu

Stam cu sufletele rasfrante spre rasarit si asteptam moartea soarelui. Iar din cand in cand privim cu achii roata, Sa vedem daca nu cumva, s-au nascut ,luna ,stelele, noaptea.