Poezie
O fotografie veche
1 min lectură·
Mediu
Gri și palidă,
două mâini și…
nu sunt sigură ce este,
mă cheamă la judecată.
Așează-te să-ncepem.
Sunt zăpăcită și,
ici și colo, amintiri...
viața toată mi s-arată
frumoasă și-ntr-o lumină
cum n-am văzut-o niniodată.
Atunci,
din spatele mâinilor zbârcite,
propriu-mi chip se-nalță,
se holbează,
clipe mii îmi reproșează,
momente lăsate să treacă…
Privește-te,
pom milenar!
N-a mai rămas o floare
pe creanga-ți ofilită.
Nu sunt o poză,
sunt o oglindă!
002.457
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Mohaci Elena- Alexandra. “O fotografie veche.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mohaci-elena-alexandra/poezie/1752080/o-fotografie-vecheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.