Mocanu Adrian

Învățături pseudoculturale Priviri în absolut. Reprezentări, argumentări. 1.văd.este.cred.vreau. 2.că’ este se schimbă în că’ sunt. 3.te consideri al tău, vei suferi căci iei personal. Te consideri

Tabloul 1 privind în dreapta, pe fundal cenușiu până sub tălpi, cât să îl cuprind drumul ce a fost, drum cărămiziu, ca un siaj de navă.

eram înapoi, îmi eram centru. stăteam ca un tepuș, ca o umbră, ca un om în costum. venisem din un gând chinuitor, pe o curbă albă, din dreapta în stânga _(orizontul pe care stau) –(orizontul

Nu era intrare și ieșire și erau rupți din mine. Mai aveam doar în dreapta rădăcinile lor. Lipsa lor mă durea unde îi iubeam. Și nu erau unde n-au fost când am vrut. Și nici să îi chem nu

Betleem 24.03.18 Sfântul Mormânt al sufletului Lui Hristos, ca nasterea din Betleem.. A fi în rai = a fi în capul mamei tale vii. = mama ta în ține când este în rai. Iisus cap tatălui, tatăl

Nu știu cum a venit apă peste deșertul din mine, însă am întins prin aer o mână la celălalt țărm, unde știam că erai, încercând să te mișc și am strigat: - Hei, ce faci? Și după aceea ne-am

În conul de umbră al zeiței din aur, cutia craniană sta pe măsuța de lângă perete, fără parientalul din dreapta. Privind la activitatea creierului am văzut cum din creier s-a desprins molecula roz.

Trupul mi se lungise. Era alb. Si mă întrebam când voi reveni la normal. Piatra credinței era in pericol Și mi se retrăsese armatele șiroi In stânga, la Dumnezeu. Cel fără chip vroia să îmi

Pe drumul nostru din dale de piatră, o dală e întoarsă, acolo este familia noastră. Fântâna e adâncă, Castelul-i din stâncă. m-ai lăsat la țigănci purtând drumul roșu in păr și ne-am luat

La un țambal, la o trompetă îmi cântă dresorul de animale, acela cu halei-hapa. Cum mă priveai in lumina de la lumânare, Te-am văzut. Ochii mi i-am șters cu cârpa care m-a omorât. Dupa

Din epocă neștearsă ce stă până acuma, a unora idei de devenire-ntr-o ființă întinse pe pământ ca norul pe deasupra, dospit fiind de toate, eu ma rezem de o umbra. Secunda imaginată șezând pe

Între vârfurile valului, valului troianului, Înțeleg încă o data: credinta este din piatră, Când din ce-mi pare și ce înseamnă, Negândiții subiecți zbor spre cer ca zei în noapte Și întru-n

vei veni la mine prin pustii? să mă îmbraci cu haină, să îmi pui pe cap coroană? nu te-am văzut clar intr-o seară, prin oglinda magică? zburai cu gâzele în câmpii? nu te întreb de ce. sigur ai

Am prins ceva despre cuvinte ce se așează pe lungul de dinainte și că-i nevorba boboc de lalea neagră sau ca o chilă cu etambou și etravă sub cerul deschis.

Unde un sentiment criminal m-a trezit din somn Sabie mi-a pătruns în piept. Sufletul s-a dus în parfum de crizantemă. Cine mă mai omoară? Mi-am spus. Și mi-am adus aminte de mine Și am stat în

Tot să alunec pe tine Doamne, sferă ca de oțel, în gând. Ce dulce mângâiere!

Scindarea după simbol ca invers acelor de ceasornic. Minciună și semiluna. Fac și închiderea cercului. Minunare cu îmbrățișare. Îmbrățișarea Fiului pentru toți. Noi suntem El micuț. El

pentru obiectivitate dau de-a dura bilă de granit, de sare în stânga blană. Există un tunel al fericirii de secțiune pătrată în care sunt frunze de laur, de aur. legătură Tatăl- cel rău-om =

Au început să zboare Porumbei voiajori mai înainte să plec Și au rămas in cuib Puiii de vultur pleșuv Cerând de mâncare. Vulturul ține prada in tăcere. Pe vârf de stâncă, Þine sub ghiară

Vorbeai cu mine și am văzut două bețe bătând în emisfere și am văzut bătând doua bețe în o tobă, și cu cântecul tobei am văzut cum renasc. Și alunec pe sprâncene, ridicandu-mă.