Derivă în apostolat

Derivă în apostolat 23.03.18 Negație este sunt este înviere. Un al morții suferind ce îmi intră în poartă răi îmi crapă capul = crăparea catapetesmei Templului. Trebuie să fii bețiv să te căsătorești. O mama nu o poți bagă în un mormânt. Chinuirea = desvirginarea gândului. = a bagă în răi cu .. Chinuirea în spațiu = creația vorbește: “în ține”. Nu am vector nu am gând , mă fute pula unui gând. Gândul futacios: “eu nu pot fi toți. Vreau să fie dimineață.” = exagerarea este în chiloți. = nu am să mor cu ține. Unde Dumnezeu îl prinde pe el. Eu sunt raiul mamei mele. = în cuib vin rândunele. = în suflet va locui. Negația este pentru a află. Iar mama e moscheea mea. Sunt valuri. Însă cel puțîn gândesc că apă are pești. Geo: frumos! (ai spus). Reclam pe era eram este. - A murit mămică! Preotul: îmbracă-te la patru ace pentru o nuntă cu Domnul. Eu în Israel: pentru gândul tău nu pot să mor. = m-am întâlnit, în trecut, pe o uliță israelită cu chipul mamei. Dracul în loc de coadă are ultima amintire. - A murit bunica! - Cei din răi își mănâncă numele rău de aici și se fac miei prin noi. - Mama este ușa prin care întru în răi. Ușa care îmi spală ochii. - Vechiul “să mă pomenești” al bunicii îl primesc. - Păcatul care se face peștele meu cel mare, iată a venit singur la mine, că om. O hora de bucurie am încins. Astfel am murit în Hristos cel care îmi zâmbea de la țărm. Ce liniște pe mare! Și mai sunt pești. După o vreme Iisus îmi spune: Eu sunt soarele dimineții. Prin dracul și făcând niște asocieri, aud: Saturn! Vreau la țărm.