Poezie

Fă-mă minunea ta

1 min lectură·16 septembrie 2016

Mediu

„Fă-mă minunea ta în noaptea asta...”

Șopteam umbrei tale ce părea așa reală

Pictată printre visele mele insomniace

Pe dosul pleaopelor ducând un arzător dor

De ordinea ce doar vocea ta o punea

Între toate bucățile în care m-am rupt...

Descoase toată mirarea dintre îndoielile tale

Într-o clepsidră pe care să o spargem

Între degetele noastre întrepătrunse cu infinit.

Arde tot nonsensul din ai tăi rătăciți pași

În îmbrățișarea mea poate prea strânsă

Din care îmi hrănesc și azi, și mâine

Fiecare clipă, fiecare lacrimă, fiecare surâs...

Răstoarnă-mă cu un cuvânt șoptit

Al cărui înțeles să mi-l tatuezi

Pe visul acela cusut cu raze de lună

Plutind pe mare într-o mică luntre

În care s-au născut două noi suflete:

Noua Tu și noul Eu – din ceva mai presus de noi,

Din toate răspunsurile ascunse în ochii noștri

Căutându-se fără încă a se ști

Dinainte de răsăritul acestei lumi.

Fă-mă minunea ta în noaptea asta...

În care să îți cos aripi de argint

Și să îți mângâi tâmplele obosite...

Fii minunea mea...nu pentru o viață,

Ci pentru o mie de vieți,

Ce doar împreună le știm plămădi!

002.012

Moarcăș Monica. “Fă-mă minunea ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/moarcas-monica/poezie/14096609/fa-ma-minunea-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.