În părul ei auriu,se-ascund mici luminițe,
Furat sunt de ale ei alunițe,
Glasu-i un cântec de cobză, firav,
O tot privesc cu drag bolnav.
E parcă o stea ce mi-a fost hărăzită,
O taină
Sunt totusi eu, dar nu cel dinainte-
Azi, lepadat de darurile sfinte,
Traiesc discordia dintre adevar si ratacire,
Pierzand parca notiunea de iubire...
Sunt incercat din greu de lumea care
Cand Crucea Ta imi e pe umeri,
Eu plang, caci nu pot s-o ridic,
Si ma gandesc la Tine Doamne,
Cum ai-ndurat si-ai suferit,
Si Cum ai dus-o la Altar,
Primind umil al jertfei ceas,
Eu nu sunt
O noapte, neagra noapte,
Te-ai abatut asupra mea-
In clipa blestematei soarte,
Cand am pierdut vederea mea...
Incrancenata ispitire,
Dar prada ei nu ma lasa,
Cat timp o, Doamne in a mea
Ce pala e lumina fetei lui,
Si degetele-i lungi si ascutite,
Privirile ii sunt doua cutite,
Ce om sinistru, omul dracului...
Cutia ce o poarta la subsoara,
Un cuib de demoni, scartaie
