Poezie
Paganini
1 min lectură·
Mediu
Ce pala e lumina fetei lui,
Si degetele-i lungi si ascutite,
Privirile ii sunt doua cutite,
Ce om sinistru, omul dracului...
Cutia ce o poarta la subsoara,
Un cuib de demoni, scartaie minune,
Precum legendele lor vor a spune,
Aceasta nu e numai o vioara.
Capricii, pizicate, maladii fara leac,
Cum sufera sarmanul din pricina nebuna,
Caci lumea il acuza ca-i posedat de drac,
Ca-i umbra unei morti, un liliac din luna.
Ce ingroziri in van si ce sfade mizere,
Care e vina lui, de Cerul l-a facut,
Pierdut in calm morbid, ironic in tacere,
Detalii necioplite, atata de urat!
O clipa de zabava de-ar fi s-o mediteze,
La harul ce l-a pus in orice partitura,
S-ar intreba « Cum Dracul, e-n stare sa creeze-
O muzica divina, aparte in structura ? »
001230
0