Plouă cu îngeri în orașul înghețat,
Și lacrimile lor sunt sfinte...
Plouă să stingă dorul sfâșiat
De zile ce fost\'au uitate...
Plouă cu focul iadului sfânt
Din îngeri ies demoni ce
E doar un cadru de film medieval...
Negru, fier și pietre.
Doar o altă epocă de scandal...
Durere, tristețe, oroare.
E frig-aproape brutal,
Fulgi de metal se varsă din soare.
E cald-aproape
Transformare periodică a fiecărui atom,
Degradare permanentă a unei funcții,
Umbră disperată a ceva ce-a fost om
Alergi de-odată în prea multe direcții.
Element notabil ca și apa în mare,
Prin
Din care stea o să se mai pogoare-un demon noaptea asta,
Din suferință și din chin să nască iar tăcere,
Să smulgă aripi de mătasă cu-a lui coasă,
Să nască infinitul ziua de apoi?
Dar ce e vis?
MR