Poezie
Nocturna sufletului meu
1 min lectură·
Mediu
E doar un cadru de film medieval...
Negru, fier și pietre.
Doar o altă epocă de scandal...
Durere, tristețe, oroare.
E frig-aproape brutal,
Fulgi de metal se varsă din soare.
E cald-aproape carnal!
Un bătrân se plmbă prin parc,
Uitat de sfinți și de moarte,
În mâna-i veștejită ține un arc,
Și buzele-i murmură tainice șoapte.
Un bătrân a murit într-un parc,
Era decembrie, era noapte.
Frunzele cădeau într-un parc,
Era întuneric, era moarte!
001748
0